Doar aureola
În jurul cuvântului
O aureolă palpabilă, desigur,
Și chiar voluptuoasă,
Dar nu mai puțin inconsistentă,
Nu mai puțin trecătoare;
O aureolă care poate fi biciuită,
Flămânzită, siluită, ucisă
Sau care poate muri pur și simplu
Stingându-se de la sine
După ce și-a făcut datoria,
După ce a luminat ca un semn,
Ca o flacără deasupra comorii.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura trecătoare și paradoxală a aureolei, simbol al spiritualității sau al unui ideal. Aceasta poate fi puternică și voluptuoasă, dar și fragilă și supusă dispariției. Sugerează că chiar și cele mai înalte aspirații sunt temporare și necesită sacrificiu.
