Tot ce mai rămăsese
Era o labă a piciorului stâng,
Enormă. Privind-o,
Abia dacă reușeai să-ți dai seama
Ce reprezintă, așa cum era
Așezată în curtea muzeului
Pentru că nu încăpea într-o sală.
Cine-ar fi fost în stare să-și imagineze
Statuia întreagă
Din care rămăsese doar fragmentul acela
Și un cuvânt, Colosseum,
Despre care toată lumea crede acum
Că denumește arena vecină?
Orașul incendiat pentru a fi reclădit
În jurul colosului
A uitat de mult să se mai sperie
Sau să râdă de el;
Doar turiștii ating încântați
Ciobul gigant,
Îi citesc în ghiduri istoria,
Apoi îl mai cercetează o dată:
Laba piciorului stâng…
Sensul versurilor
The poem reflects on the fragmented remains of a once-grand statue, now reduced to a foot in a museum courtyard. It explores themes of memory, the passage of time, and how history is perceived and often misunderstood by modern observers.