Versuri corectate și adnotate
Chip al anticei Rome! RelicvariuMaret de contemplatie inaltaLasata vremii de-ngropate veacuriDe fala si putere! – Acum, acum,In urma-atator zile de amaraPeregrinare si de sete-aprinsa(De sete spre izvoarele stiinteiCe zac in tine!) -ngenunchez, schimbatSi cucerit, intr-ale tale umbreSi sorb din fundul sufletului meuMarirea ta, amurgul tau si slava.Intinsuri, evi, memorie-a altor vremi.Tacere! Si Pustiu! Si neagra … Citește mai mult
Am gândit un timp întunecat și aparentChiar așa s-a întâmplatParalel cu mine crezând în păcat sunt în păcatTotuși violența lirică funcționează și fizic îți dau borsulSoto nu vrei să mă vezi când văd roșuRepari și aștept să-i prind la maștriUn pas în față și primești o talpă-n fațăN-am lege alege între moarte și viațăAlege-ți arma … Citește mai mult
Puține lucruri mi-au rămas în minte,Dar, pentru totdeauna, un aprilieTrăgând norul insolubil,Și o splendidă-ntâmplare:Paloare de zori, la Colosseum,Prin fumul dens ivită,Grăbită spre orbiteleDe un albastru ce soarta n-o ațâțăNici n-o tulbură.Cum de la distanțăSiluete nedeslușite traversauSă ocupe lumina slabăPână la limita amăgirii,După câțiva pași se făceauTrecători la poala acelui zidÎși pierdeau înfățișareaDilatând deșertul înălțimilor,Surprinzător, umbrele … Citește mai mult
Cu miile-i de cârlionți în soare,cu barba lui căprină, filozof,stăMarcusAurelius pe calu-i,cam de vreo două mii de ani,laRoma;priveștecu ochii-i exoftalmici, gânditor,văzduhul albastru,în timp ce armăsarul de sub el.înalță, cam de tot atâta vrememasiva lui copită,să nu-l atingăaceste libelule sau gândăcice-i zboară pe aproape:limuzinele.O,AveCaesar!Umbra-i, odată cu-nserarea.se-ntinde ca un văl peste-oceanulde-asfalt.Atâtea s-au schimbatLunaplombează cu argintmăseaua cariatăaColoseului.Caracalla priveștecu … Citește mai mult
Te-ai dus înapoiÎn coiful tău de oțel. Neajutorați,Am fost târâți la curte, în arena ta,Căluș în gură, liniște.Hohote de groazăȘi bobul de sudoare pe șanțul spinării.Ai rostitCele trei fraze. Nici o șoaptă.Liniște.Cuvântase marea ta iubire.Numai cea mai groaznică fărădelegePutea aduce la pământLama fulgeruluiAtunci coborât. Orbiți,Cu toții au tușit în ozon.Până și câinii erau uluiți. Și … Citește mai mult
Tot ce mai rămăseseEra o labă a piciorului stâng,Enormă. Privind-o,Abia dacă reușeai să-ți dai seamaCe reprezintă, așa cum eraAșezată în curtea muzeuluiPentru că nu încăpea într-o sală.Cine-ar fi fost în stare să-și imaginezeStatuia întreagăDin care rămăsese doar fragmentul acelaȘi un cuvânt, Colosseum,Despre care toată lumea crede acumCă denumește arena vecină?Orașul incendiat pentru a fi reclăditÎn … Citește mai mult