Prieteni dragi, când o să mor,
Sădiți o salcie la cimitir,
S-aud frunzișul plângător;
Paloarea-i dulce s-o admir,
Și umbra sa, lăsându-se ușor,
Va-nvălui mormântu-n care dorm.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința ca după moarte, natura să vegheze asupra locului de odihnă, oferind un sentiment de consolare și amintire. Salcia plângătoare devine un simbol al doliului și al frumuseții melancolice.