Versuri corectate și adnotate
Ceață, vânt, zăpadă și tăcereRaza lunii fâlfâie tăcutInima c-o molcomă durereÎși aduce aminte de trecutSpulberat omatul se despicăPe-asa lună eu ascuns iesitÎndesându-mi cușma de pisicăCasa părintească-am părăsitIarăși sunt în focurile meleM-au uitat? Sau minte mă mai țin?Stau mâhnit ca un gonit de releReîntors la vechiul lui căminCușma mi-o frământ fără cuvinteSufletul prin gânduri mi-l deșirDe … Citește mai mult
Toată lumea știe căTocmai înainte de a ne treziMai murim un pic.Moartea nu doare!De aceea dăm indiferenți din umeriȘi ne prefacem că nu există.Ne doare drumulNe doare pasulNe doare acumCăci ieri nu am existatȘi mâine nu mai suntem.
Hai să vorbim de moarteȘtim toți că n-o putem preziceE-un sentiment apartecând dimineața corpu-țiPoate să se ridice.O are fiecare-n parteȘi nimeni nu o schimbăȘi poți să-ți faci păreri deșartedar îți vezi sufletul pălind ușorchiar în oglindă.Și poate tu decaziSau poate te ridicisau poate simți că azicapul nu-l mai ridiciși c-o să pleci de-aiciȘi-o să te … Citește mai mult
Ca un cerșetor moartease ține din urma poetuluitrăgându-l de mânecă:scrie ceva despre mine..hai, scrie..scrie acummâine va fi prea târziu.
Cel puțin, legănați-vă, ramuri,străluciți, fericite neamuride dalii multicolore,să fie vesele-aceste orecâte-au rămasînaintea marelui, singuratec popas.Aș vrea să trăiesc în toate viețuitoarele,să privesc, să privesc soarele,s-aud toate glasurile, toate murmurile,să-nverzească-n inima mea pădurile.Stoluri de frunze și de ciupercisă mă-ntrebe: «Nu vrei să-ncerciviața noastră, nu vrei să fiiîn toate-ale lumii cupe ciudate, vii? ».Dar, Doamne, toate mi … Citește mai mult
S-a stins viața falnicei Veneții,N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,Patrunde luna, înalbind pereții.Okeanos se plânge pe canaluri..El numa-n veci e-n floarea tinereții,Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri.Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.Preot rămas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nopții bate.Cu glas adânc, … Citește mai mult
Ce n-a promis?! O oază,frumoasa doamnă crudă,că alerg și azi fără trudă,deși-s bătrân, la cel ce-am fost odată.Dar moartea cum se-așează,pizmașă și zăludă,între privirea-i dulce, și-a mea îndurerată,pot arde-n scurta datacând uit de neîndurătoarea moarte.Dar prinde să mă poarteîndată gândul unde lui i-s sorții,că focu-mi dulce-l stinge gheața morții.
Nu numai moartea, dar și frica marede ea mi-i apărareîn contra neîndurătoarei doamne;când vrea să mă condamnemai mult văpăii să-i hrănesc izvorul,nu-mi aflu ajutoruldecât ca pieptu-mi chipul ei să-l poarte,că nu-ndrăznește Amor unde-i moarte.
Eu voi muri definitiv, odată,Nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,Făptura mea va fi decapitatăDe ghilotina clipei într-o zi.Iar trupul meu ca o statuie greacă,Turnat în bronz și stele din înalt,Prin pietre mari de moară o să treacă,Strivit între un veac și celălalt.Și peste locul meu de-ngropăciuneVor răsări civilizații noi,Zvon de ospețe dulci o să … Citește mai mult
Ești pământul, ești moartea.Anotimpul tău e-ntunericulși tăcerea. Nu e pe lumenici un lucru ce mai mult decât tinesă fie-ndepărtat de zorii zilei.Când par a te treziești numai durere,o ai în ochi, în sângedar tu n-o simți. Trăieșticum trăiește o piatră,cum trăiește pământul dur.Și te-nveșmântă vise,tresăriri și suspinepe care le ignori. Durereaca apa unui lac, se-agită … Citește mai mult