Să renasc nu se mai poate,
Searbăd, trist, mă uit la toate,
Și în traiul meu pustiu, într-a gândului oroare.
E dezgustul în picioare,
Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleacă
Pe al vieții râu ce seacă.
E catârul cel trăsnit
Morții crude-n a mea preajmă,
Când s-arată ca o iazmă,
Nu-i zic „fugi”, nici „bun sosit”.
Sensul versurilor
The song expresses a profound sense of apathy and despair. The speaker feels unable to be reborn or find joy, surrounded by a desolate existence and the looming presence of death, to which they react with indifference.