Versuri corectate și adnotate
Să renasc nu se mai poate,Searbăd, trist, mă uit la toate,Și în traiul meu pustiu, într-a gândului oroare.E dezgustul în picioare,Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleacăPe al vieții râu ce seacă.E catârul cel trăsnitMorții crude-n a mea preajmă,Când s-arată ca o iazmă,Nu-i zic „fugi”, nici „bun sosit”.
Orașul e un restaurantîn care mașinile mănâncăpietoni.Orașul e-o masă, din ploaiecad pești, păstrăvi și toni.Comand o corniță și-orumenă oaie sălbatică.– Mă las dus de ploaiaamorfă, apatică.Mă las dus în spateși aștept rândul să-mi vinăla viață, la moarte și la zareamarină.
Mamele nu mai au timp să fie mameMoțăie triste în birouriȘi bat viața la mașinăCopiii beau lapte din biberoaneȘi văd lumea prin sticlăLa școală nu se mai învață eticăCi tehnică sexuală și marketingulPedagogia minunii industrialeToropeală ontologicăSomnolență muzicalăCeață și polei
Ego.Tot mai tăcut și singurÎn lumea mea pustie –Și tot mai mult mă apasăO grea mizantropie.Din tot ce scriu, iubito,Reiese-atât de bine –Aceeași nepăsareDe oameni, și de tine.
De ce întârzie taurul?Firea mea e-o pânză roșie.Oare nu văd ochi bălțați de sânge,nu aud răsuflări gâfâite,nu tremură pământul sub copite nebune?Nu.Taurul umblă fără corn;stă în fața iesleiși îndărătnic își mestecă fânul aspru.Pânza cea mai roșieflutură nepedepsită în vânt.
Aceste mâini prea mult întârzie,sus, printre ramuriși printre flamuri,prea mult întârzie…Ce fac, oare?Poate-au să coboarecu-o cunună de razestrălucitoare…Cunună?Pentru fruntea cui?Suntem sătui!N-avem lauri destui?.Printre ramurisi printre flamuri,mânile-acestea pipăie alte geamuri,mult mai sus așezate,mânile mele întârziate.Coborându-le, oamenii-au spus:„A… Voi ați fost sus… ”Și-au ridicat spre-aceste mâinipriviri de vulpi, boturi de câni.
Asist întâmplătorla spectacolul prostiei lumiiși parcă aș vrea să-mi iau abonament.