Amurgul acolo freamătă-n neștire,
Pustia zi stingând-o-n zare lent.
Cine-a trecut și-a sufletului file
Mi le-a-nsemnat c-un gând perseverent?
Cine-a trecut privind cu-ngrijorare
La ziua ce se stinge-n zare greu?
Acolo-s gânduri și visări sprințare –
Aici lumini și umbre dorm mereu.
Dar toate-n urmă le-o pricepe gândul,
Trezit din vis, aievea voi vedea
Ființa ce-a atins aici pământul
Și în amurg cu ea m-oi avânta.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor. Naratorul contemplă un amurg melancolic, amintindu-și de o prezență misterioasă care i-a marcat sufletul, dorind să se avânte din nou în acel sentiment.