freamata

Amurgul acolo freamătă-n neștire,Pustia zi stingând-o-n zare lent.Cine-a trecut și-a sufletului fileMi le-a-nsemnat c-un gând perseverent?Cine-a trecut privind cu-ngrijorareLa ziua ce se stinge-n zare greu?Acolo-s gânduri și visări sprințare –Aici lumini și umbre dorm mereu.Dar toate-n urmă le-o pricepe gândul,Trezit din vis, aievea voi vedeaFiința ce-a atins aici pământulȘi în amurg cu ea m-oi avânta.