I.
Sunt dimineți
în care mergi la râu
și te oprești
să-asculți în vânt
o voce iubitoare – marea.
Să zbori ai vrea
și să urmezi curentul
din părul ei cel despletit,
și-astfel speranța te menține
deasupra trestiei, plutind.
II.
Un porumbel
ponoave traversează
spărgând
în purpuriu și gri
convingerea privirii.
Se rumenesc știuleții
ce-s absorbiți de raze,
străluminând pe cer
ca niște ochi
crescând de fericire.
III.
Așa, în dulcea lene,
îmi odihnesc eu trupul,
și-amiaza în pridvoare
ia-nfățișarea
bărcii ce lunecă departe.
Și printre nori plutind
albaștri-n orizont,
contemplu luna
dezbrăcată, ce doarme
lângă râu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de liniște și contemplare în mijlocul naturii. Cele trei părți ale tripticului surprind momente de conectare cu elementele naturale: ascultarea mării, observarea porumbelului și a știuleților, și contemplarea lunii lângă râu.
