Alberto Blanco – Triptic Albastru

I.Sunt diminețiîn care mergi la râuși te opreștisă-asculți în vânto voce iubitoare – marea.Să zbori ai vreași să urmezi curentuldin părul ei cel despletit,și-astfel speranța te menținedeasupra trestiei, plutind.II.Un porumbelponoave traverseazăspărgândîn purpuriu și griconvingerea privirii.Se rumenesc știulețiice-s absorbiți de raze,străluminând pe cerca niște ochicrescând de fericire.III.Așa, în dulcea lene,îmi odihnesc eu trupul,și-amiaza în pridvoareia-nfățișareabărcii ce … Citește mai mult