Cine-mi oferă douăsprezece iepe,
ca pe-un buchet de micșunele? Iată:
zăpada părăsită, de ce, nu pot pricepe,
se ține după mine mereu, nemângâiată,
și nu se-ntoarce-n cerul ei natal?
Tu, soră a tigresei, cum de-ai putut afla
că-o insulă-ntr-o seară, -n carnaval,
s-a sinucis sub mângâierea mea?
Zidi-va, cine, turlele nebune
să doarmă-acolo fabulele mele?
Oceanu-mi cere „ajutor”, atâta spune,
el astăzi nu mai este o minune.
Va fi un colibri cuvântul? Cum?
Și versul mamifer va fi el doară?
La resturile astea mă rezum.
Nimic nu sunt. Legendă amară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie și neputință în fața existenței. Eul liric se simte copleșit de tristețe și caută un sens într-o lume care pare să-și fi pierdut minunile.