Ce curte făceam peninsulelor.
Ce credință juram
crizantemelor de noiembrie.
Cum ne căutam capitala
printre peștii greoi și bunele tristeți.
Ce nume vesele dădeam
neantului, memoriei,
îndrăznelilor de dimineață.
Cum țineam metamorfoza
la mare cinste.
Tu trebuie să hotărăști
că imanența este un cristal.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și reflecție asupra trecutului. Vorbește despre căutarea sensului și a frumuseții în lucrurile efemere, precum amintirile și metamorfoza. Imnanența este văzută ca un cristal, sugerând o valoare ascunsă.