Plutește barca!
Fără nici un gând,
Mă leagănă pe unda argintie!
În larguri, noaptea cerne din văzduh,
O pulbere albastră, viorie.
Prin puf de nori,
Se țes în depărtări
Năframe de argint și de mistere.
Tu simți cum sufletu-mi înfiorat
Sărut-acum a parcului tăcere?
Fluid și cald, sărutul efemer,
Spre smalțul verde-al frunzelor
Se-ndreaptă,
Și spre fiorul florilor din parc,
Ce-n fragede potire îl așteaptă.
Plutește lin.
Prin unde de argint
Să simt cum veșnicia se repetă,
În noaptea cu veșmânt de nostalgii
Ce freamătă felină și cochetă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare și contemplare în mijlocul naturii, într-o noapte liniștită. Eul liric se lasă purtat de valuri și de sentimente nostalgice, savurând tăcerea și frumusețea parcului.