Vânt aspru, vânt cu mânie
Pământ biciuiește,
Troiene pe-ntinsa câmpie
Întoarnă, trezește.
Sub lună, pe verste, -ncrustate
Almazuri sticloase,
Și vântul se zbate și scoate
Scrâșniri ca de oase.
Din troițe orgă își face
Și sună turbat
Ai stepelor iepuri în pace
Zăpezile bat.
1847
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal aspru și dezolant, dominat de un vânt puternic și de frig. Natura este personificată, iar atmosfera generală este una de melancolie și singurătate.