Afanasii Fet

Afanasii Fet – Atâta Noapte Blândă, Atâta Dulce Pace

de

Atâta noapte blândă, atâta dulce pace!Pe ape înstelate ce-n albii nu mai sună,Atât adânc de cer fără prihană tace.Noi – fericiți și singuri, cu noaptea împreună!Tu să mă crezi nebun și să mă crezi cum vrei!Iubirea să mai cuget nu mă lasă.Cu suflet covârșit în vraja ei,Vorbesc. De nici o stavilă cuvântului nu-i pasă!Sunt bolnav … Citește mai mult

Afanasii Fet – Mireasă Dulce și Regina

de

Mireasă dulce și regină,Pământul iar de tine-i beat.În zori pui tânără lumină,Și lumea însutit ni-i plină,De câte toamne ne-a prădat.Tu ai învins. De bucurie,În ceruri zeii aiurează.Mormântul florile-și învie.Puterea trează în stihieDescătușarea își serbează.

Afanasii Fet – De Pe Aprigul Cal După Gratii De Gard

de

De pe aprigul cal, după gratii de gard,În lunatice seri ori în zile ce ard,Eu ghicesc pe când treci printre flori de migdalCu obrazul umbrit de gingașul voal.Iar nici cântec de păsări, nici murmur de undă,A ghitarei zvonire nu pot să-mi ascundă…Și astfel, zi și noapte, prin flori de migdal,Eu tot cat fluturarea gingașului voal.1842

Afanasii Fet – Către Ciocârlie

de

Către ciocârlie.Ziua ori că seara,În zarea devreme –Numai că nevăzutăCântă de asupra mea.Îndelung mă voi pierde-n ascultareaSunetului din înălțime,De parcă acest cântecelMi-l cânți nu tu. Către ciocârlie.Zori că-s, ziuă multă,Ori că e apus,Cântă nevăzutăDe mine mai sus.Ca într-o uitareTe voi ascultaParcă-acea cântareNu este a ta.

Afanasii Fet – Ce Trist Mă Aflu! Drumul Iară

de

Ce trist mă aflu! Drumul iarăS-a șters din el și rupt de zări;Șerpi albi tot suie și coboarăTroienele cu lungi spinări.Stă cerul cenușiu și orbAsupra stepelor cărunte;Din greu vâslind, un singur cerbIeșit-a-n viscol, să-l înfrunte.O rază-n suflet nu învie.Doar ger cu gerul iernii rudă.Iar cugetul abia-ntârziePe-un început de stearpă trudă.Ci-n inimă nădejdi mai am,Că nu … Citește mai mult

Afanasii Fet – Îndrăgit-Ai Față Vad

de

Îndrăgit-ai, față, văd,Nopțile de lună pline:Zorii află pe omătUrme fine de botine.Știu, sub apele lunare,Timpul nopții, clar și mut,Pace nu și-ndemnuri n-arePentru somn în așternut:Ceru-i ars de nestemate,Crengile-s de rază grele,Luna, din tărie, bateȚinte, pe omăt, de stele.Doar un duh, mișcând din gene,Să nu iște vreo vâltoareCe-ar ascunde sub troieneFir de dor și de cărare.

Afanasii Fet – Departe Un Foc Prizărit Peste Râu

de

Departe, un foc prizărit peste râu.Tot valu-n arginturi clătit.De-i lotca la mal stăpânită în frâu,Cu lacăt nu-i lanțu-nrobit.Și nime-ntrebare nu-mi lepedePe unde mă-ndrept, cu ce vis.Mai repede, vâslă, mai repede!Iar malul în pâcle s-a-nchis.Și ce-i? Pentru ce dară dreptul eu oareSă plec n-aș avea? De ce frâu –S-aștept iar chemări și-nnoptare,O barcă și vâsla, un … Citește mai mult

Afanasii Fet – Doar Un Cuvânt Rostit Distrat

de

Doar un cuvânt rostit distratȘi niște mici suspine-ntâmplătoare,Și iar îți voi sta plecat,Un rob nevrednic, la picioare.Din suflet gata-s flori să-nșir,Deși e toamnă veche, sumbră,Să văd viața ca pe-un cimitirȘi-nfricoșat de noapte-s și de umbră.