Ara Alexandru Șișmanian – Simpla Interogație

Cum se curbează un astru
cum se curbează, cum se îndoaie sistematic spinarea strălucitoare a unui an-lumină
cum se pierde sufletul unei explozii atomice –
o explozie atomică e oribilă
dar o explozie fără suflet
dar o explozie dessuflețită
adică fără suflu, adică fără umbră
care și-a pierdut talentul de a face explozie
o explozie ca o lopată ratată
dar cum se rostogolește o roată.
Cum arată ciocanul care sfărîmă bărbia voinței
simțurile sînt niște clești ce extrag senzațiile din lucruri
însă cine extrage simțurile din falca deshidratată a conștiinței
cine se ocupă cu extracția, cu extorcarea simțurilor
dacă simțurile sînt dinții conștiinței, e preferabilă o conștiință știrbă
e prea vorace conștiința, mestecă prea multă materie dinții
și inventarea unor dinți fără conștiință, a unei conștiințe cu fălcile legate, anti-masticatoare, a unei anti-materii dentare
a devenit o necesitate înțeleasă
cine înțelege eternitatea unei necesități
o necesitate înțeleasă mai e necesară
o necesitate necesară mai poate fi înțeleasă
merită oare să înțelegi, să tăgăduiești, adică să înțelegi
fîlfîind petala înceată
dar cum se rostogolește o roată.
Cum se moare un om
orice om se moare mîncînd
cum se mănîncă un om
cu timp, numai cu timp se mănîncă un om
iată o necesitate s-a așezat cu pălăria trasă peste ochi în soare
pe pragul unei cîrciumi
iată un timp asudat de caniculă s-a așezat cu coatele desfăcute pe masă
în fața unei halbe de bere
dar un om într-un colț fotografiază, dar un om stă într-un colț și pozează
iată o zgîrietură ca o lacrimă pe lentila Zeiss a contemplației
– cine e acolo –
dar iată un monstru unic – un sentiment străveziu ca un acvariu prin care
înoată organele trupului
autopsia unui sentiment – o piele întoarsă pe dos
ca o întrebare cu mîinile înfipte încăpățînate, tenace în buzunare
cînd zornăie pe tinicheaua abisală a tejghelei penultima rată
dar, cum, cum se rostogolește o roată.

Sensul versurilor

The poem explores the nature of existence, perception, and mortality through a series of abstract images and questions. It reflects on how we understand the world and our place in it, questioning the very essence of consciousness and the inevitability of death.

Lasă un comentariu