Versuri corectate și adnotate
Tu ești obiectul,ideea ce-l înfrumusețează,conceptul care-l ucide.Ești răspunzătoarede fularul acesta galben,ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.Când tu numeștiazurul, marea, ciclonul,le împiedici să fie libere.Cuvintele tale,arsuri de fier roșu pe umărul neantului.Tu denaturezi,înțelegând prea mult.
Pentru a discuta cu cei mai buniîncepem prin ruperea legăturilor de la ochi;pentru a corespunde cu cărțileprin rescrierea acestora;pentru a edita edictele sfinte,și la miezul nopțiisă vorbești cu ceasul atingând un pereteîn izolarea fonică a universului.
Numai după auz, știu când iese lunadin cătușa eclipsei și când se declanșeazăcuțitele minuscule ale lăcustei în grâu.Numai după auz știu când pasul de afarăe un pas de soldat sau unul de câinesau foșnetul lung și ciudat al frânghiei lui Iuda.
Se naște din priviri, acolo sus,întruna chipul unei lumi, de preț.Doar uneori, pe-ascuns, un lucru-n plusvenind, se-așază lângă el, răzleț.Când el străbate chipu-acesta jos,dar altfel de cum în este, nu-i inclusși nu-i gonit, ca-n șovăieli supus,realitatea dându-și-o prinos.Acestui chip din care, în uitare,puțin păstrează, implorând aproape,și-aproape-nțelegând, lăsând să-i scapeadâncul înțeles: căci el dispare.
Aseară am văzut un filmÎn care unul auzea tot ce noi, fetele, gândimȘi mi-am dat seama că noi, fetele, chiar știm,Ce vor băieții, ca pe o carte îi citim.Băieții vor s*, băieții vor mașiniBăieții vor bani și fete în bikiniBăieții vor fotbal, le-ascundem mingea când dorimSunt ca niște copii mari, dar noi îi liniștim.Noi știm, … Citește mai mult
Dezmierd ușor un fraged fir de iarbăși-i ofilit cu-o clipă mai-nainte.Aud alături voci și, sub morminte,doar umbre glăsuiesc cu bezna oarbă. Mă uit spre-o stea bătută parcă-n ținteși hăul vru de veacuri s-o absoarbă.Rup din mireasma ce-ntr-un rod se-nchiarbă– și putrezea, când mușc din el, fierbinte. Nu e ce văd; ce pipăi eu se stinse;ce … Citește mai mult
Adaugi un sens de mitîn orice-mprejurare:Distratul, mincinosul sau altul oarecare,ce stă doar în picioare.În cadrul tău ivitun gânditor ne pare:de tine prinși ca-n paginiei își devin imagini.Tot astfel un copil, pierdut în vag plictis,se sprijină de tine și parcă-ar fi în vis.Iar hainele-i nu sunt de el uzateci numai timpul doar neîncetat le roade.Și-amantele plăpânde … Citește mai mult
Arbust bătrân e LiliaculȘi încă mai bătrân –Cerescul Liliac ce-azi noapteA înflorit pe Dâmb –Căzutul Soare – cea din urmăDin Flori ne-a hărăzitPrivirii – nu Atingerii –E Floarea-Asfințit.Apusu-i una din Corole –Caliciul – e Pământul –Și Aștri sunt Semințe arse –Savantu-ncepe-abia Lucrul –Dar peste Sinteza lui –Flora se-opune AnalizeiAtente-a Timpului –„Nu vezi cu Ochiul” – … Citește mai mult
Cel care-a dormit cu frunteape sârma unui zeu în contemplareva încerca zadarnic să atingăo margine a realului.De tot ce i-a fost hărăzitrareori se va apropia –cu ochi halucinați de spaimacă-l urmărește cineva din vis.Orbul antic pe care privireaîl incomodase-ntr-atât să-nțeleagăașteaptă pe țărm cu o bâtă –la fel, de el însuși, se apără.
Văzduhul e un oceanTulbure uneori,Altădată curat,Dar niciodată destul de transparentPentru ca ființeleCare trăiesc acolo susPe plajele luiSă ne poată zăriPrinși în malul adâncurilorȘi să plonjeze,ținându-și respirațiaPână la noi,Dar, văzându-ne,Nu și-ar închipuiCă se răsfrângEle însele în noroi?