Marea este o uitare,
un cântec, o buză;
marea este un iubit,
răspuns fidel la dorință.
Este ca un privighetoare
și apele sale sunt pene,
impulsuri care cresc
la stelele reci.
Mângâierile sale sunt vise
deschid moartea întredeschisă,
sunt luni accesibile,
sunt cea mai înaltă viață.
Pe spatele întunecat
valurile se bucură.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează marea ca o metaforă complexă pentru uitare, iubire și viață. Marea este personificată ca un iubit și o forță a naturii, ale cărei atingeri aduc atât consolare, cât și o anticipare a morții.