Atunci se va vedea şi nici atunci.
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut şi ros atâtea dungi –
ori spaţiul a-nceput să se dilate?
Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.
Atunci şi nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, şi umbra care-nşeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
şi-a lucrurilor puse la-ndoială.
Sensul versurilor
The poem explores themes of mortality and uncertainty, suggesting a sense of postponement and doubt. The imagery of repeated measures, eroding lines, and dilating space creates a feeling of disorientation. Ultimately, the poem reflects on the elusive nature of understanding and the questioning of established truths.