Versuri corectate și adnotate
Atunci se va vedea şi nici atunci.La capete, măsurii repetatei s-au pierdut şi ros atâtea dungi –ori spaţiul a-nceput să se dilate?Se-amână moartea, loc necucerit.Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.Din ce s-a luat, un rest descoperitse-adaugă la număr, din afară.Atunci şi nici atunci! Căci vin poruncide secetă, şi umbra care-nşealăe-a scărilor cu … Citește mai mult
Se cade-n aplecare să privescla ceasul setei faţa lui în cană,dar cel ucis în apă nu se-aratăşi norii lasă-n urma lor vedenii.Dig ars, prund orb – mi-ating cu mâna faţaşi dau de unul care-a fost şi singurs-a-ntors din valea unde spinii mor;şi ca să plec îmi spun că la o fugăde cal bătut e lacul … Citește mai mult
Sunt eu, şi-n rest e numai vânt.O, lepra – dacă n-ar fi surănici eu n-aş fi pierdut, cum sunt,de ceată, nume şi măsură.Sub legea şoldurilor nalteşi-a umerilor moi, pe cheise clatină, de-a lungul, caldeşi tulburi umbre de femei.Le sfâşie în haite câinii –pe-acel contur amar de sânmă-ncumet însumi să amâncu umbra palidă a mâinii,.şi cum … Citește mai mult
Da, nu mai vine, întârzie.Cum totul se-amână,astfel amână și el să se arate.Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi până la capăt.Intră mai bine pe-o ușă de birt,bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casacelei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acumși adoarme vorbindîntre sticla cu … Citește mai mult
Ca să te-ntorci, părinte, ca să te schimbi, ce vrei?Să-ţi pun pământ cu iarbă şi praf de drum pe frunte?O, zgomotul acela din gropile cu leim-ajunge şi se face că nu mi se răspunde.Ai vrea să fii, dar umbra de trup ţi se desparte;ai vrea s-adormi, dar ziua e-ntreagă un amurg.Tu sui şi cazi acelaşi, … Citește mai mult
I.Cântată-n dungă zile-ntregi,pe buze frunza de stejarevaporează seve recişi presimţiri de gust amar.Cu ochii de pe roci alegun semn al dansului – şi cântla pândă, şi bolnav m-aplecsub cerul care-a fost pământ.Eu însumi cânt, dar înruditprin umbră cu argila, jurcă umbra care înmiitîmi poartă paşnicul contur.e-a unui rătăcit pe drumşi-a unui prins la-ntretăiericu îndoiala-n piept: … Citește mai mult
E bine-aici, de-ajuns e și atât.Ninsorile nu cad precum apasă.Stă-n osii reci un cer nehotărâtși-n cumpeni echilibrul lin se lasă. Mai bine vezi, spre râpă lupii vinsă bea la copci și dacă nu, să-și taieîn țestul apei limpezii caniniși lupilor genunchii li se-ndoaie. De foame muți, în arc de salt avar,cu umerii lovindu-se și saltul,mai … Citește mai mult
Câte s-au zis au lăsat în paragină gura –viscol albastru o bântuie, frigul o-nchide;mâna întreabă, o umbră-i răspunde pe ziduri,noima-i ajunge şi fără-de noima o-ncearcă.Sarea, în stâlpii de sprijin, asudă alboare.Bolţi se dezbină. Un foşnet al deselor apevine de sus cu miasma surpării – şi spaimaurlă dar n-are cum spune: cuvântul ei marelunecă-n piept – … Citește mai mult
Miază de zi părăsind-o sunt unul și palid;vorbe aștept, între lucruri le-ntâmpin cu teamă –mie-mpotrivă și singure vin, că a lor etaina rostirii acum și-n așternerea văii.Unde cad ele ca stoluri amişună iarba,ceața le mână sătule, pe lanuri le-abate;zidul descrește, cu vuiet se-acoperă lemnul,care de pradă m-ajung și mă-mpresură săbii.Laur se-ntinde și până la râu … Citește mai mult
Glas am, Uran, ca să te lepăd: vino,loveşte-mi coasta şi-ndelung voi spune– adus pe dunga râpilor – cuvintepentru auzul cui înşală moartea.M-aud şi eu, răscumpărând vocaledin unghiul dur al clinurilor; unaîmbătrâneşte-n drum până la mine –cu stratul ei stârnită, mi se vindepe tot atât, dar învelită-n geamăt.Şi de s-ar deşira nu m-aş întoarcela rodnicul ecou … Citește mai mult