Atât de umil aerul
memorând îmbrățișările lumii..
Între un fir de iarbă și un fir de nisip
roua crește albă nejudecată de mirarea depărtărilor
ce nu știu frângerea uitată-n strălucirea Luminii.
Sensul versurilor
The poem reflects on the humility of nature and the ephemeral beauty found in simple elements like dew and blades of grass. It explores themes of fragility, memory, and the contrast between the vastness of the world and the delicate moments of light and connection.