Versuri corectate și adnotate
Ulcioare-nchipuind s-adape,au forme fetele parcă-ntr-adinsalcătuite să ne scape.Sunt ca din flăcări, ca din ape.Ulcioare vii, de neînvins.Le vezi cu gândul, prin pleoape.O amăgire e că le-ai cuprins,oricât cu fapta te-ai deprins.
Ce simplu rostește bărbatul: „Sunt tânăr! ”Și, apoi, cât de greu e să-și zică: „Bătrân! ”…Că una-i să umbli cu viața pe umărȘi alta-i să tremuri cu moartea în sân!.Dar visul iubirii, același rămâneÎn sfera fragilă de lut adormit..Pe tinere brațe, pe brațe bătrâne,La fel de părelnic, se poartă un mit.
Din ce regiment sunteți,fraților?Vorbă tremurătoareîn noapte.Frunză abia născută.În văzduhul de suferințăinvoluntara revoltăa omului prezent față cufragilitatea sa.Frați
Atât de umil aerulmemorând îmbrățișările lumii..Între un fir de iarbă și un fir de nisiproua crește albă nejudecată de mirarea depărtărilorce nu știu frângerea uitată-n strălucirea Luminii.
Dragă Kitty ai văzut vreodată un teibeat Pendulând inefabilă limbă declopot între cer și pământ.Niște cizmestrivescînsătotulStelele din iarbăîngerii în zborcuvintele pe buze.Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
Stau înfipte în globSăbioareleCa-n pieptul pernuțeiAcele.Ce mai cârpim azi,Omule?Cămașa verdeA verii,Cămașa albăA iernii.Rupte și una și alta?!Pământul zdrențuitDe puhoaie,Spintecat cutremure?!Sufletul rărit?!.Stau înfipte în globSăbioarele.Și-aproape căNu mai e locPentru pana poetului.
Te-am ridicat şi rostogoleaidusă de către un fir de vânt,Nyx veşmântul negrucând Hecate răpeaşi purta departe;te-am ridicat şi semănai,Eu plecam,valizele de la o sfoară,intima esenţăpe pielecam cusută de un ac.