Versuri corectate și adnotate
Despre tristețea așteptării.Plânsul plângea.Zgâria cu ghiațul la picioare țărânași toate-i păreau una.Pe malul lacului trist suspina.Nedreptatea tare urâtă-i era.Cu lacrimi mari înnodate-n bărbietrist și amar suspina.Până și plânsul plângea.Tu plângi, el plânge..Noi plângem când pâinea o frângem.Dar plânsul plânsuluinu-i cea mai mare tristețe,căci singur ești când pâinea o frângiși singur, doar singur pâinea mănânci.
Atât de umil aerulmemorând îmbrățișările lumii..Între un fir de iarbă și un fir de nisiproua crește albă nejudecată de mirarea depărtărilorce nu știu frângerea uitată-n strălucirea Luminii.
Trecut-am prin vremuri înfiorateși tăcând pe stradă cu frică.Și piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi,lovit-a cu durere și ură și-n noi.Și deodată, în câmpul tainelor ei,ingea cu zăpadă de miei!Înaintea vitrinelor cu măști de hârtiesperat-am iubirea de-o veșnicie.Cu minutele calde, lipite de geamdin iubire, Iubire mai mare cerșeam.Și singura, singura lacrimă-și cautăsă se prelingă în iesle … Citește mai mult
Dimineața, în straie de Duminică,Îngerul șterge lacrimile din ferestre.Leagănul cerului albastru de fluturii nopții.Într-unul copil și bătrân.Și iată-mă-s Doamne,Scribul tău cel iubit!Nu de tot bun,Nu de tot cumințit!Fiecare pas ar putea fi ultimuliar ultimul poate chiar primulși orice oprire un mai mare avânt.La capătul MunteluiÎngerul surâde-n Cuvânt.
Gândul aburÎnsângerat de atâta pământ.Ninge până la stâncă –depărtarea lângă mine nicicând.Frâng pâineaca pe un ultim cuvântși-n mijlocul ninsorilor de rouăEu plâng.
Este o zi cu desăvârșire senină și, deși plouă,Orice copil știe, de acum, că în spatele norilor negri, cerul strălucește senin.Când merg pe stradă oamenii mă privesc,Ar vrea să mă atingă, să mă sărute,O bătrână îmi oferă haina de pe ea,Nu știu cum arată o floare de glicinăși necunoscuți îmi strigă:Te iubesc, te iubesc!!Cavalerii care … Citește mai mult
„Orice epocă poate fi numită un,o tranziție între trecut și viitor”.Eram și prinț, și cerșetor eram.Vorbeam cu peștii mărilor despre lupta-n vanCe desparte pe prinț de cioban.Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadăVenea Iubirea pe toți să ne vadă!Cu fiecare strigăt de luminăCe pe frunte-mi încet adasta,Știam că universul naște și se cuibărește în inima … Citește mai mult
Acoperământul Iubirii, mai lat decât norul,La mijloc de lume adastăspaima,durereași dorul.Sunt singura de tine, Doamne,și cerurile toate-s cu mine.Străină de lume, și ostenit de ea îmi este piciorul.Ma doare adevărul meu,iar adevărul lumii mă omoară,La tine mi-e nădejdea-n asta seară!La concertul vieții mele biserica era plină de steleDar dintre toate în inima mea doar Chipul … Citește mai mult
Bogată mult eram în sărăcie,căci nestatornică de-i slava lumiiși norocirea schimbătoare,deasupra-i Inima cea marece pentru noi, din îndurare,vândut S-a dat, și lumii prins,și judecat, și răstignit,de marea-I Dragoste cuprins,ne-a înălțat prin firea Sadurerea și-umilința să putem ierta.De-i adâncită-n sinea ei durerea,Lumina de-i pe chip răsfrântă,Va fi doar taina lacrima ascunsăși mângâierea jertfei din Iubire sfântă.Căci … Citește mai mult
Cât orașul lacrimăpruncilor făgăduiți tristeții.Înfățiți în pântecele mamelor,ridicați de la cer la pământ,sub tălpile lor lentila umbroasăzdrobitoare de cruzi împărați.Cât Pământullacrima dinochiul Lui Dumnezeu.