Fiecare firimitură de pământ avut-a viață:
fost-a chip de soare, fost-a chip de lună ce răsfață.
Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odată
firul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.
Sensul versurilor
The poem reflects on the cyclical nature of life and death, suggesting that even the smallest particles of earth once held life and beauty. It evokes a sense of melancholy and the ephemeral nature of existence, highlighting how everything eventually returns to dust.