Las, deci, mai asurzit de iarbă
și mai păscut de cai fantastici
decât am fost să fiu vreodată,
silabele cu pași elastici.
Tras la rindea de râsul fraged
al unor nevăzuți copii
smugând durerea până la răget
a nervilor întinși și vii.
Las, deci, o stare atacată
din toate părțile și-ntr-una,
de zid, de muscă înțărcată
de mirosul ce-l are luna.
Și de nerușinarea sfântă
a pulpei de femeie goală,
de foame, de gunoi, de trântă
cu unghi, cu dreaptă, cu spirală.
Las totul deci să fie-n sine
ca gălbenușul dintr-un ou
la mijloc stând și cu asprime,
de tot ce este vechi și nou.
Sensul versurilor
The poem explores a state of being overwhelmed by sensory input and internal conflict. It portrays a struggle to reconcile past experiences with present realities, ultimately seeking a core essence amidst chaos.