Sub copacul acesta s-a spânzurat o fecioară.
Almatheia, capra fermecată,
îngenunche la umbra copacului.
Zeii se fac ploi de aur, șiretlicuri și tauri.
Ei pătrund pe sub dafini
se dau în leagăn și se-ascund
culeg struguri și cântă.
Joacă. Îi privești.
Se privesc. Joacă.
Pe ploaie, pe arșiță, pe ninsoare.
Parcă și ținuturile din jur
s-au făcut deodată de stofă
și s-au trezit într-o mare
de temple.
Oi de bumbac și oi de lână pasc în cer
lumina evenimentelor.
Sensul versurilor
Piesa explorează o lume mitologică, unde divinitatea și natura se împletesc într-un dans etern. Versurile sugerează un sacrificiu inițial, urmat de o celebrare a vieții și a transformării, într-un peisaj sacru și atemporal.