Marea care se zbate-n celălalt
E-ntotdeauna mai puțin amară,
Vălul poate să pară numai fald
Atunci când îl contempli din afară
Și spasmul înălțării doar maree
Urmând chemarea căzătoarei luni,
În alții suferință e idee,
Spectaculare marile furtuni,
Prilej de faimă și invidie rană,
Moartea numai intrare în Parnas.
O, corurile intonând osana
Peste singurătatea unui glas
Sensul versurilor
The poem explores the theme of isolation and how suffering is perceived differently depending on one's perspective. It contrasts the personal experience of pain with the detached observation of others, highlighting the loneliness of an individual voice amidst a chorus of praise.