Poezia
– sărmana modestă – :
o bâtă de a da în broaștele din baltă,
un ciomag de bătut câinii,
o cârjă de a-mi sprijini neputința,
o crenguță căzută toamna
din mărul de după casă,
un pețiol,
un ghimpe de trandafir,
o levănțică concentrată-ntr-o fiolă
spre a acoperi mirosul cadavrelor,
broaștelor și câinilor
și putrefacția neputinței mele.
Sensul versurilor
Poezia este văzută ca un instrument modest, dar util, pentru a face față aspectelor negative ale existenței, cum ar fi moartea, neputința și urâțenia. Ea servește ca un mijloc de a acoperi sau de a face față putrefacției și descompunerii vieții.