O altă oră cade:
deschisă în stea o coajă de banană
trăiește pe fluviu. Tunetul
unui concasor care macină pietriș
în cală, lângă barcazuri inerte,
nisipul galben dând pe dinafară;
și în valul steril chinul
de a-mi închipui dinadins ușoară
oricare zi ce nu-i a mea.
Morți coboară din înalte vagoane
de sânge în ceață,
lămpile ating pavajul.
Printre lungi bulevarde
negre foi îngrămădite
într-o presimțire de vânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de alienare și dezolare într-un oraș străin, accentuat de imagini puternice ale morții și degradării. Vorbitorul se luptă să găsească ușurare sau sens într-un mediu ostil și impersonal.