Versuri corectate și adnotate
O altă oră care cade:O coajă de banane deschisă-n steaEl trăiește pe râu. TunetulUnui concasor care zdrobește pietrelePe malul mării, lângă bărci inerte,nisipul galben care se revarsă;iar moartea aridă merităMă prefac că sunt luminăîn fiecare zi ca nu-i a mea.Moartea coboară din caravane înaltede sânge în ceață,lămpile ating pavajul.Între căi lungifrunzele negre se îngrămădescîntr-un semn … Citește mai mult
O altă oră cade:deschisă în stea o coajă de bananătrăiește pe fluviu. Tunetulunui concasor care macină pietrișîn cală, lângă barcazuri inerte,nisipul galben dând pe dinafară;și în valul steril chinulde a-mi închipui dinadins ușoarăoricare zi ce nu-i a mea.Morți coboară din înalte vagoanede sânge în ceață,lămpile ating pavajul.Printre lungi bulevardenegre foi îngrămăditeîntr-o presimțire de vânt.
A expediat scrisorile și telegramași umblă acum pe străzile monotone.Bagă de seamă mici deosebiri cărora nu le dă importanțăși se gândește la Alberdeen sau Leyden,mai pitorești pentru el decât acest labirintde linii drepte, lipsit de complexitate,unde îl poartă timpul unui oma cărui viață adevărată este departe.Într-o cameră ce poartă un numărse vor bărbieri apoi în … Citește mai mult
Nu am mai fost acasă demultMă gâtuie orașul ca pe un miel fragilAm uitat cum miroase busuioculDar ochii mi-au rămas de copil.Strada îmi mitraliază auzulScrâșnetul tramvaielor mi se pare un dricVorbele-mi sunt gloanțe ascunseDar ochii mi-au rămas de copil.Ochii mi-au rămas, doar ochiiOchii mi-au rămas, doar ochiiOchii mi-au rămas de copil.Noaptea mă visez într-un lan … Citește mai mult
Frunze și drumuri rotitoareși noi, vociferând la colț de stradă,noi, lovindu-ne unii de alțiiși tri-lu-liși tri-lu-lași multe alte amabilități.Orașul, prea străin să miște pentru noimăcar o moară,măcar o râșniță de vânt.Mergem noi ce mergem,vorbim câte-n soare și-n lunămai mergem noi ce mergemși zidurile ne arată o umbră,un singur calun singur viteazpentru unii Don Quijotepentru alții … Citește mai mult
RONDEL ÎN ALT ORAŞ.Pe o iarnă-n vânt şi sloi,Tu mă aşteptai în stradă;În oraş străin de noi,Oare cine să ne vadă?.Şi captivi ca într-o nadăNe îmbrăţişam noi doi;Pe o iarnă-n vânt şi sloi,Tu mă aşteptai în stradă.Cum păşeam pe promenadă,Ne mai sărutam.. apoi,Seara începea să cadă,Peste drumul înapoi.Pe o iarna-n vânt şi sloi.
Călătorie.Umblu prin mineCa printr-un oraș străinÎn care nu cunosc pe nimeni.Seara mi-e teamă pe străziȘi-n după-amieze ploioaseMi-e frig și urât.Nici o dorință de-a călători,Când și numai trecerea drumuluiE aventură,Nici o amintire din alte viețiÎntrebării„De ce-am fost adusă aici?”
M-a și cuprins regretul! Ce-i oare?Sunt în prag,Mă-ntorc iar în lăcașul pustiu și-atât de drag,Parc-am uitat ceva; iar ochii-mi rătăcițiTot vor să mai salute acești pereți iubițiCe-atâtea dimineți și nopți atât de multeSuspinele-mi deșarte știură să le-asculte.În geamul ăsta, seara, adeseori am statPrivind, făr’ să știu bine la ce m-oi fi uitat,Apoi plecam, sătul de-același … Citește mai mult