Versuri corectate și adnotate
O altă oră cade:deschisă în stea o coajă de bananătrăiește pe fluviu. Tunetulunui concasor care macină pietrișîn cală, lângă barcazuri inerte,nisipul galben dând pe dinafară;și în valul steril chinulde a-mi închipui dinadins ușoarăoricare zi ce nu-i a mea.Morți coboară din înalte vagoanede sânge în ceață,lămpile ating pavajul.Printre lungi bulevardenegre foi îngrămăditeîntr-o presimțire de vânt.
Incomestibile ore țâșnesc din răni pe stradăiar trompete asurzitoare adie note în vântuldecupat din cerul plumburiu-albastru șiaerul se lasă sub greaua povară la pământ.Găuri ozonate și pline de plumbapără pământul atât de aproape de susîncât nu-ncape foiță de țigară.Încă n-a fost niciodată aerul atât de strivit;cine mai poate pășește pe elși se scurg cu el … Citește mai mult
Ce-i asta mă întrebi?!E-un fel de lumea meaȘi o păstrez ascunsă-n debaraOrașul meu pustiu de buzunar în care nu prea vrea nimeni să steaAșa că-mi fac de lucru cu o găleată de vopseaPe bulevard am pus un felinar să-mi amintească cine sunt căciEu uit iar și iar ajungDescult, un făurar la gât cu un fularStrigând … Citește mai mult
Pastel mecanic.Monocromia dezolantă a unei dimineţi ploioaseMângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,Ce-şi fluieră impertinenţa prin trei supape ofticoaseŞi urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfăÎntr-o capelă funerară.Cu miros de făclii de cearăŞi vagi parfumuri de tămâie,Eau de CologneŞi chiparoase.Pe Valea OltuluiSau poate pe Valea Prahovei..DecorulE-acelaşi peste tot când plouă.Şi-aceleaşi agonii profaneSchiţează … Citește mai mult
Ne-am lăsat orașele spânzurate-n oroare– și trenurile, acele trenuri prin neguri..și râurile ce nu mai conteneau de soare..Plouă în lumea cealaltă.Norul e sângele meu.
Închiși în camere pătrate, presimțimdin geam în geam, văpaie cu văpaie,orașul grav cu heleșteie negrecum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.Meridianul nu ne mai ajunge…Plutim pe zona lâncedă de febrecastanii goi ne cheamă la fereastrăcu silueta lor de cocs și de vertebre.Și zace-mbolnăvită depărtarea…ca-n mascarada tristului bufon,chemăm copoii dorului la masădar ne-mbătăm cu stele de carton.Convinși … Citește mai mult
Cetățile dau semne de oboseală,turnurile lor abia mai bat ora,grănicerii nebărbieriți au și plecatîn muncile agricole,administrațiile corupte vând vederidespre vechea prosperitate a cetăților,maternitățile s-au unit cu grajdurile,pentru a fi mai cald,pentru a mai veni cineva din iesle,cetățile dau semne de oboseală,nu se mai găsește antichitatea,nu se mai găsește animal viu,degeaba s-au unit maternitățile cu grajdurile,locurile … Citește mai mult
La apusul ars de soareRochetele mergândÎn subsol, la parterȘi pe cer mi-e strâmt.Cum apa curgătoareStă amortită-n digNeîmplinit, sunt stabilitAdresă, lipsă, rid.Am patul fără somnTavan naucitorVreau zgomoton, vreau extrafonS-aud în dormitor.O lume la picioareVreau în eter să strig!Vreau în eter să strig!Pământ sudat la poliRotește-ne prin mareTristețea-n cromozomiȘi-n rest tot ce mai doare.Fatada amețitoareBidoane puse strâmbÎn … Citește mai mult
Contemplarea Iadului, de care auzisem odatăfratele meu Shelley a găsit-o într-un locasemănător oraşului Londra. Eu,care nu locuiesc în Londra, doar în Los Angeles,aflu, contemplând Iadul, că eltrebuie să fie chiar mai frumos decât Los Angeles.De asemenea în Iad,nu mă îndoiesc de asta, există acolo bogate grădinicu flori mai mari decât copacii, ofilindu-se, desigur,foarte repede, dacă … Citește mai mult