Salvatore Quasimodo – Oraș Străin
O altă oră cade:deschisă în stea o coajă de bananătrăiește pe fluviu. Tunetulunui concasor care macină pietrișîn cală, lângă barcazuri inerte,nisipul galben dând pe dinafară;și în valul steril chinulde a-mi închipui dinadins ușoarăoricare zi ce nu-i a mea.Morți coboară din înalte vagoanede sânge în ceață,lămpile ating pavajul.Printre lungi bulevardenegre foi îngrămăditeîntr-o presimțire de vânt.