A dispărut și vidul
unde odată puteai să te refugiezi.
Acum știm că și aerul
e o materie care ne apasă.
O materie imaterială, lucrul cel mai rău
care putea să ni se-ntâmple.
Nu e destul de plin pentru că trebuie
să-l populăm cu fapte, cu mișcări
pentru a putea spune că-i aparținem
și nu vom scăpa niciodată de el, chiar morți.
Să-nțesezi cu obiecte ceea ce este
singurul Obiect prin definiție
fără ca lui să-I pese în vreun fel, o comedie
josnică! Și cu ce zel o jucăm!
Sensul versurilor
The song explores the idea that even emptiness is no longer a refuge, as we are burdened by the immaterial matter of air. It reflects on humanity's futile attempt to fill this void with actions and possessions, highlighting the absurdity of our efforts in the face of inevitable mortality.