Vasko Popa - După Jocuri
În fine, două mâini / cuprind pântecul, / ca să nu crape de râs. / … →
În fine, două mâini / cuprind pântecul, / ca să nu crape de râs. / … →
Nimic nu va mai veni. / Primăvară nu va mai fi. / Calendare de mii … →
Sfâșierea, pustiul, înstrăinarea / redevenind – sus – / dans / după ce însemnaseră haos. … →
Cerneală și singurătate. / Alb și negru. Măcar / atâta rămână. / Măcar timpul plecat. … →
Scutul-i ca oglinda care-absoarbe / totu-n ea, tăcut; deschis cândva, / înecând apoi răsfrângeri oarbe … →
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă. / Fără brațele tale, brațul oricui … →
Sic transit… / / I. / Acolo, unde nu-i nimeni, / Nici umbre, / Unde … →
Nu poți aprinde marea, nici omul să-l convingi / Că fericirea multă adeseori înșală. / … →
Am fost clădiți, / ca să ne astâmpărăm setea, / de noi înșine, / cu … →
Lacrimi de vânt, / vărsate de ulcioarele / zilelor fără adăpost, / pe zidurile ce … →