Unde cazi tu după-mpușcarea scurtă
(glasu-ți dă-n clocot, neagră-roșie
prăjeală, la foc mic, de cer și țărnă)
și eu m-ascund și ard și eu în șanț.
Hohotul cere ajutor. Era mai dulce
traiul decât în magma scufundarea,
și mai ușor să te desfaci în vânt
decât în glod, în flacără-ncrustați.
Simt rana ta în piept, pe sub un cheag
de aripă; iar zborul meu greoi
încearcă-un zid și din noi doi rămâne
vreo pană doar într-un stejar brumat.
Încăierate ciocuri, iubiri, cuiburi
cu ouă marmorate și divine!
Mugurul plantelor perene, ca omida
lucește-n beznă, Zeus e-ngropat.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unui cocoș de munte și impactul acestei pierderi asupra naratorului. Versurile explorează teme precum sacrificiul, durerea și legătura dintre viață și moarte în natură.