Cum mai semeni mamei, lină
floare, chip de aur mut,
când mai mult pe nelumină
te închini acestui lut;
Când sub stelele ca apa
ne-ncetat de sus curgând,
nu de somn se lasă pleoapa,
ci de suflet și de gând.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra asemănării cu mama și a înclinației spre lucrurile efemere. Vorbește despre o stare de spirit contemplativă, în care sufletul și gândurile sunt mai puternice decât somnul.