Versuri corectate și adnotate
Dă-n sânge lăurusca pală și cârtița-și face mormântul,S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărâna din moșunoaie,O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaiePodoaba razelor apuse, încetinel, când bate vântul.Și s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază,Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul palid de lumină!De-ajuns i-o candelă-ntr-un templu și-i de ajuns într-o … Citește mai mult
Cum mai semeni mamei, linăfloare, chip de aur mut,când mai mult pe neluminăte închini acestui lut;Când sub stelele ca apane-ncetat de sus curgând,nu de somn se lasă pleoapa,ci de suflet și de gând.
Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădescîn țărâna mea arsă de sărătură,ca să-și arate toată ziua oglinzii albastrului cerescneliniștea din galbena-i făptură.Spre limpezime tind cele-ntunecate,se epuizează corpurile-n unduirede culori: acestea-n muzică. Risipireae întâmplarea-ntâi între-ntâmplate.Adu-mi tu planta care ne înclinăunde țâșnesc bălaie transparențeși-evaporă viața ca esență;dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.
Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădescîn țărna mea arsă de sărătură,ca să-și arate toată ziua oglinzi albastrului cerescneliniștea din galbena-i făptură.Spre limpezime tind cele întunecate,se epuizează corpurile-n unduirede culori: acestea-n muzică. Risipireae întâmplarea-ntâi între-întâmplate.Adu-mi tu planta care ne înclinăunde țâșnesc bălaie transparențeși-evaporă viața ca esență;dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.
Ah! Floare rotitoare de vreme istovităCe numeri pașii celui care pe cer luceșteTu cauți plaja dulce, cu aur poleită,Unde al lui periplu drumețul și-l sfârșește.Unde Cel Tânăr care sleit e de dorințăȘi palida Fecioară ce-n nea e învelităIes din mormânt și suie la veșnica ființă;Acolo și-a mea floare ar vrea să stea tihnită.