Desăvârșire-ascunsă-n mii de gânduri,
Și-ntr-o petală fiecare gând;
Înșiruire de chilii păstrând
Tot duhul lor chiar de le smulgi din rânduri;
Schit tăinuit ai cărui fluturi sunt
Anahoreții duși de vis și vânturi;
Psaltire de culori, ceaslov de cânturi –
Dai mânei cui te-a rupt tot mirul sfânt.
Văd fruntea-ți grea de rouă cum se pleacă
Pe un boboc deplin, ce-l strângi în cracă –
Marie-a florilor, n-ai alt destin!
Când sora ta din ceruri mă învață
Prin jertfă vie ca să scap de chin,
Dă-mi sihăstria ta să uit de viață.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de perfecțiune ascunsă în detalii mici, precum petalele unei roze. Vorbește despre sacrificiu și căutarea unui refugiu spiritual, dorind să uite de viață prin sihăstrie.