Versuri corectate și adnotate
S-a năpustit cu aripileo fărâmă de pene,de puf,din văzduhdintre vile..și din nou,reîncepe partidacu năduf;mă atacă,îmi zgârie gene, sprâncene,făpturasplendidă..O revăd atât de firavă, miniatura;privirea-i cu ochi de piperdin ce-are culcuș, un căuș,cred că-i unul de pluș;mâl cu fire de fân din ceaier.Am prins-o în pozăde-album;o am lângă-o roză,e deasuprala ușade intru..Stau zilnic, uitat,mă-ncânt aninatde un cuib … Citește mai mult
M-am îmbătat de-extazul dintr-o rozăși nu știu cum miresmele le-adunădin mâlul sevuind.. Prin ce metamorfozăparfumu-și dă? Culori de vis, face cu.. care mână?.Din ce chimie-ocultă se-ntremează,de unde are geniul de licoarece-o varsă prin nectar, pictează vază,se-ngemănând în dar, c-un dar la altă floare?..Mă uit și-adulmec iar, sunt mut de farmecși iar miros și, creieru-mi dezmiardă;cu … Citește mai mult
Mi-ai cerut să-ți scriu odată-n album o poezie,Mie, celui care astăzi nu mai știu face nici proză.Rozei celei mai frumoase dacă-ai vrea s-o faci să știeCât deliciu are-ntr-însa, – nu-i poți zice de cât roză.1883
Și dacă eu te-alint, nu arare,Pricepe-mi tu graiul zeiesc, plăcut!Cu neputință roza îți pare,Privighetoarea de neconceput.
Din nesfârșite roze fără nume,Ce-n hău de timp mereu s-au rătăcit,Vreau una doar să scape-n timp oprit,Fără pecete ori un semn anume.Cândva, un blând destin mi-a hărăzitPuterea de-a numi întâia datăO floare mută și înmiresmatăCe Milton cu nesaț a mirosit,Dar n-a văzut-o. Roșie-aurie,Tu, albă roză-ntr-o grădină ștearsă,Trecutul, prin magie neștiută,Să strălucească lasă-n poezie,De fildeș, sânge … Citește mai mult
Dulce-i pe obrajii rozei adierea-n primăvară,dulci sunt ochilor verdeața și obrajii cei de pară!Orice-mi spui de ieri îmi face inima în piept amară.Veselă, să uiți de-aseară, dulce-i numai astă-seară!
În juru-acestei roze plutește-o fină boare.E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare?Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?Trezește-te, căci zorii în cupe toarnă aur.
Lumea n-a crescut la sânu-i nici o roză din țărână,până când n-a sfărâmat-o, risipind-o în țărână.Dacă norul, ca o mare-ar smulge norii de țărânăpururi ar ploua cu sânge de la dușii în țărână.
Când vioreaua-n haină de ametist apareIar roza la suflarea zefirului se-nvoaltă,Bea vin c-un trup alături, sculptat de-o fină daltăȘi sparge apoi cupa cuprins de încântare!
Și roză și crin, porumbiță și soare,Iubit-am în dragoste desfătătoare.Acuma o fată mi-e singură-aleasă,Frumoasă, duioasă, sfioasă mireasă.Ea știe-ale dragostei limpezi izvoare,Ea-i roză și crin, porumbiță și soare.