Cel care-a dormit cu fruntea
pe sârma unui zeu în contemplare
va încerca zadarnic să atingă
o margine a realului.
De tot ce i-a fost hărăzit
rareori se va apropia –
cu ochi halucinați de spaima
că-l urmărește cineva din vis.
Orbul antic pe care privirea
îl incomodase-ntr-atât să-nțeleagă
așteaptă pe țărm cu o bâtă –
la fel, de el însuși, se apără.
Sensul versurilor
The poem explores the struggle of an individual who has experienced profound contemplation and now finds it difficult to connect with reality. Haunted by visions and a sense of being watched, the individual isolates himself, mirroring the figure of a blind man who defends himself even from himself.