Contemplation

Ion Pillat – Inserare 1

de

Stau privind și azi cum țărmulBraț rotund încet aduceCa pe el amurg și mareFrunte-n frunte să se culce.Tot mă uit de pe terasăCum răsar în soare-apunePe râpi sterpe maci de flăcări,Pe talazuri micșunele.Urmăresc, pe când BalciculDe pe cap dezleagă-aleneVânătul turban al serii,Păsări negre peste mare.Cu aripile întinseCad pe ape înnoptate –Greu coboară gânduri negre,Gânduri negre, … Citește mai mult

Gunter Grass – Crezul

de

Camera mea e ferită de vânt,cucernică, o țigară,atât de mistică, că nimeni nu cuteazăsă scumpească vreo chiriesau să întrebe de nevastă-mea.Când a murit ieri muscaam priceput fără calendar,octombrie, un profesor de dans se înclină,vrea să-mi vândă poze mici, interzise.Vizitele le primesc în fața ușii,poșta e lipită de geamuri,afara, ploaia citește și ea.Înăuntru, camera mea e … Citește mai mult

Octavio Paz – Filiala

de

Cântă la vârful pinuluio pasăre s-a oprit,tremurând, pe trilul lui.Stă, săgeată, pe ramură,se estompează între aripiiar în muzică se varsă.Pasărea este o așchiecare cântă și arde viupe o notă galbenă.Ridic ochii: nu este nimic.Liniște pe ramurăpe ramura spartă

Stefan Augustin Doinaş – Ora 5

de

Și cel care purta în mâini balanțaînaintă, și un șuvoi de greierizimțeau lumina talerului scund.Nu, încă nu era târziu: proporțiistrâmbate, romburi licărind în mânaunor copii prea răsfățați treceaula orizont; de pe copaci rășinaaluneca pe buze de călugări;vagi sunete călătoreau în dungă,piereau! – dar încă nu era târziu.Și-apoi, ce-nseamnă măsurarea umbrei?Suntem – și-atâta tot. Justificareava fi … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Nemesis

de

Când molimi bântuie cu-nverșunare,Cuminte e să fugi prevăzător;Și eu am șovăit de multe ori,Dar n-am dat altor gânduri ascultare.Deși iubirea adesea-ndestulareMi-a dat, mi-e totuși joc îmbietor;Așa-mi fu și al „lăcrimaților”Romantici cu urzeli de rime rare.Înfumuratul plata și-o primește,Căci torța Eriniilor își aprindȘi-l fugăresc cu-a șerpilor vâlvoare.Eu râsul lor de-aud cum hohotește,Din meditare tot nu mă … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Neguri (II)

de

Munți albi plutesc pierzându-se în zareori cordiliere tragice de umbre,ce ziua o îmbracă-n straie sumbre.Sunt nori cu-alcătuiri prelungi, bizare. A contemplat și Shakespeare un balaurîn chip de nor, ori invers, în cuvintece-l fac să strălucească. Se aprindeși îl vedem și-acum: un nor de aur. Sunt negurile-o vagă arhitecturăde pur hazard? Ori Domnu-n bună știre,având a … Citește mai mult

Ioanid Romanescu – Orpheus

de

Cel care-a dormit cu frunteape sârma unui zeu în contemplareva încerca zadarnic să atingăo margine a realului.De tot ce i-a fost hărăzitrareori se va apropia –cu ochi halucinați de spaimacă-l urmărește cineva din vis.Orbul antic pe care privireaîl incomodase-ntr-atât să-nțeleagăașteaptă pe țărm cu o bâtă –la fel, de el însuși, se apără.

Nichita Stănescu – Contemplare

de

Precis că mă-nălțasem,Precis că mă lățisem,De-mi păreai suavăVisându-mă în vise.Ce tandră dungă lungăAșterne mâna ta,Împăturind cuvântulRostit altundeva.Ce mică și subțirePoți tu ca să îmi fiiPe multa de mulțimeA creierului gri.Al ochiului meu irisȘi strâns între pleoapeCa tot ce mă alungăȚinându-mă aproape.Tu ai mai fost odată!Precis că ai mai fost!Prea știu ce nu se-ntâmplăCu totul pe … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Contemplație

de

Era o podgorie, poate un han,Era și o hrubă acolo cu vin.Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,Era o podgorie, poate un han.Și poate visam, dar cred că priveamDouă glezne-n adânc, două albe chemări!Și-un cântec de fată-n adânc auzeamȘi plânsetul vinului curs în căldări.Afara era o căldură de iadȘi-o muzică-a iadului – scripci și pocale.Acolo-n răcorile bezneiLuminile … Citește mai mult