În eleșteu a murit azi
a apelor fată.
Din eleșteu a fost scoasă
pe mal, și-n giulgiu-nfășată.
Din creștet până la coapse
chemând-o, un pește-o străbate.
Vântul o strigă: „copilă”,
dar s-o trezească nu poate.
Eleșteul îi lasă în voie
pletele sale de alge
și-n vânt sânii ei cenușii
de broaște înfiorați.
Te ierte Domnul. Ne vom ruga
Stăpânei apelor, pentru
a eleșteului fată
moartă sub meri, în livadă.
Voi pune apoi alături
doi dovleci mititei
ca să plutească departe
Ay, pe marea sărată.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unei fete a apelor într-un eleșteu, cu imagini poetice ale naturii și ale ritualurilor funerare. Tonul este melancolic și contemplativ, sugerând un sacrificiu sau o pierdere tragică.