Federico Garcia Lorca – Nocturne de la Fereastră III

Îmi scot capulpe fereastră și vădcum vrea să mi-l retezecuțitul vântului.În ghilotina-aceastade nevăzut, mi-am puseu capul fără ochial dorințelor mele.Parfumul de lămâieimensa clipă umplepe când se schimbă-n floarede crep de doliu vântul.

Federico Garcia Lorca – Nocturne de la Fereastră IV

În eleșteu a murit azia apelor fată.Din eleșteu a fost scoasăpe mal, și-n giulgiu-nfășată.Din creștet până la coapsechemând-o, un pește-o străbate.Vântul o strigă: „copilă”,dar s-o trezească nu poate.Eleșteul îi lasă în voiepletele sale de algeși-n vânt sânii ei cenușiide broaște înfiorați.Te ierte Domnul. Ne vom rugaStăpânei apelor, pentrua eleșteului fatămoartă sub meri, în livadă.Voi pune … Citește mai mult