Când căzutu-mi-a în mână cartea lui, îmi mai lipsea
doar o lună s-ating vârsta de șaizeci de ani în cap.
Cercetai aceste stihuri și prea slabe mi-au părut;
multe stihuri și distihuri bine stihuite nu-s,
dar le-am copiat pe toate, -aici în carte spre-a vedea
șahul ce-i o povestire despuiată de frumos.
I-a adus giuvaergiul două giuvaere-aici;
poate șahul va alege giuvaerul cel mai bun.
Cine-i mulțumit povestea să și-o depene-n ăst chip,
mai cuminte-ar fi să tacă și să-și cruțe duhul său;
cugetând la oboseala la care silite sunt
duhul și de-asemeni trupul, mai bine n-am scormoni
mâna-n care pietre scumpe nici de leac nu vom găsi;
când nu-i harul cu avântul întru totu-ngemănat,
e mai înțelept o carte-a șahilor să nu urzești,
și când fi-va să rămână gura fără hrana ei,
bine-i să nu-ntinzi o masă fără pic de bunătăți.
Eu găsit-am cartea veche doldora de povestiri,
și-ale căreia voroave grele sunt de adevăr;
sunt vechi datine persane care-s scrise-n grai vorbit,
și-oamenii cu har departe fură de oricare gând
de-a le pune-n stihuri; nimeni la aceasta nu gândi,
și ființa mea-ncântată doar la asta cugetă.
Două mii de ani trecură peste hronicul din vechi,
dacă cercetarea-arată numărul adevărat.
Binecuvântai rapsodul care pildă ne dădu
începând să-l stihuiască; drept e că rimă puțin,
prea puțin, o povestire despre niște sărbători
și oștiri în bătălie; totuși el le arătă
noilor rapsozi o cale spre a pune-n tronul său
măreția-ncoronată. De la prinți primi comori
și cinstire, însă patimi rele-l osândiră crunt.
Preamări el șahi și fruntea celor mari împodobi
cu-ale rimei diademuri; dar poeticu-i avânt
fu prea slab să-ntinerească vremea celor din vechimi.
Cronica Șahilor
Sensul versurilor
Firdousi își exprimă nemulțumirea față de opera predecesorului său, Dakiki, considerând-o lipsită de valoare artistică. El se simte inspirat să continue cronica șahilor, aducând o perspectivă nouă și îmbunătățită asupra istoriei persane.