Firdousi – 99 (104) Kei Kavus. Jalea Lui Rostam La Moartea Lui Sohrab

Porunci-n brocarturi scumpe vrednice şi de-un şah
să-i învăluiască trupul fiului ce pizmui
tronul şi împărăția, şi-un sicriu găsi, îngust.
Fu adus din câmp coşciugul, şi spre corturi se-ndreptă.
Foc la tabără îşi puse, oastea-n cap îşi presără
pulbere. Se aruncară toate corturile-n foc
din brocarturi înmuiate în culori de curcubeu,
şi-a lui şea ce-i căptuşită-n pielea unui leopard,
şi i-a fost lui tronul falnic. Lungu-i răcnet se-nălță
ca un tunet, şi viteazul şi stăpânul lumii-ntregi
vaiete stârni din pieptu-i : „Lumea n-o vedea nicicând
mândru, un alt fecior ca tine, mai viteaz, mai îndrăzneț
în ceas crâncen de bătaie! Vai de-acest odor de preț,
şi de-această-nțelepciune! Vai de-aceşti obraji şi vai
de-avîntata lui statură! Vai de-acest sfîşietor
chin din sufletul în zdrente! Tu eşti mort şi maică-ta
prea-i departe şi ţi-i pieptul spintecat de tatăl tău! „
Rostam plânse numai sânge şi-n țărână-nfipse-adânc
aspre unghii, scump, veşmântul, aspru-şi smulse de pe piept
şi grăi : „Zal, plete albe, virtuoasa Rudabe
m-or învinui zicându-mi Cum găsi Rostam un braț
de-a izbi-n fecioru-i, pieptul cum să-l spintece putu? »
De nelegiuirea-aceasta cum o să mă apăr..? Cum
îndulci-voi din cuvinte chinu-amar din pieptul lor..?
Cei viteji şi mari ce-or zice de ticăloşia mea
când vor şti că din grădină-am smuls un verde chiparos..?”
Pahlivanii lui Kei Kavus şi Rostam şezură-n colb,
şi cei mari aveau pe buze sfaturi gata să le dea,
dar spre ei, Rostam în jalea lui aminte n-a luat.