Firdousi – Cum a Fost Creată Cronica Șahilor

Datini vechi, din gură-n gură, povestite-au fost în șir,
vrednic ce-i de-mpărtășire nu plăti uitării bir.
Povesti-voi din nou parte din ce s-a mai povestit.
Tot ce-nșira-voi și-alții au mai spus, necontenit,
din grădina conștiinței roadele strângând cu sârg.
Eu? Nici nu voi atinge poala pomului cel greu de pârg,
fiindcă vlagă n-am destulă; totuși, chiar de va ședea
omul sub un pom puternic, ocroti-l-va umbra grea.
Poate că din chiparosul ce-și asvârle umbra-n zări,
voi atinge-o creangă joasă, și-astfel, peste depărtări,
prin această carte despre șahi cu mândre străluciri
voi lăsa o umbră-n lume, umbra unei amintiri…
Nu-s în cronica mea scrise nici minciuni și nici scorniri;
dar nu crede că pe lume toate merg pe-același crug.
Cei mintoși găsi-vor hrană în cuvinte, din belșug,
chiar de-or trebui să-mi cate-n ele semne-nțelepțești.
Fost-a din vechimi un hronic c-o mulțime de povești.
Toți mubezii*-aveau o parte din aceste vechi scripturi,
și-orice minte luminată mai păstra ceva frânturi.
Fost-a, dintre căpetenii de hotar, un pahlevan
înțelept, vestit, puternic și din tată fiu dihkan**;
drag i-a fost să scoată fapte din bătrâni, și i-a fost drag
să adune laolaltă povestiri străvechi șireag.
El cheamă de pe meleaguri câte un mubed cărunt,
și din părți, ei închegară hronicul cu de-amănunt;
le ceru să-nșire-obârșii, șahi de șahi, și mari viteji,
cum îi întocmiră lumea la-nceput, și, val-vârtej,
dusu-s-au, lăsând-o-n starea vrednică de plâns, și cum
sub o stea ferice, zilnic, săvârșiră trebi duium,
Toți mai-marii povestiră dinainte-i, rând pe rând,
datini de la șahi și grele vremuri lumea preschimbând.
Ascultându-i, făurit-a hronicul vestit, și-astfel,
umbra-aducerii-aminte, fericit, lăsat-a el
printre oameni, și o lume pe de-a pururi laude-l!.
Cronica Șahilor