Sihăstria cea pustie
De pe pisc mi-a dat hodina;
Ceru-aici e-alături mie
Că pot să-l ating cu mâna.
Nu-ndrăznesc să spun în noapte
Un cuvânt și gurii mele
Să nu tulbur și cu șoapte
Pe sihaștrii de pe stele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de liniște și pace interioară găsită într-un schit părăsit, în mijlocul naturii. Vorbitorul se simte conectat cu cerul și cu divinitatea, evitând să tulbure liniștea profundă a locului.