Ion Pillat – Moara Uitată

Sub sălcii boltite pe iarba din luncă,Ca păsări de aur se-alungă luminiLa moara pustie ce nu mai aruncăPe murmurul apei un cântec deplin.Cu spatele gârbov, cu barba sa verdeDe muşchi şi cu ochii rotunzi – an de anÎşi uită menirea şi rostul îşi pierde..Şi moara se schimbă în chip năzdrăvan:.Un Moş al pădurii, cu pletele-n … Citește mai mult