Ei vin la curățenia mea,
foaie de hârtie și lasă un Rorschach blot.
Ei nu fac asta pentru a fi înțeleși,
o fac pentru a-mi da un semn
ei mă vor, așa cum spunea Aubrey Beardsley,
să-l împingeți până când vine ceva.
Neîndemânatic cum sunt,
o fac.
Căci eu sunt ca ei –
atât salvat, cât și pierdut,
coborând în jos, ca Humpty Dumpty
în afara alfabetului.
În fiecare dimineață, îi împing de pe pat
iar când intră în salată
rostogolindu-se ca un câine,
Îi aleg pe fiecare
tocmai modul în care fiica mea
alege hamsii.
În luna mai dansează pe jonci,
purtându-și degetele de la picioare,
râzând ca peștele.
În noiembrie, luna înfricoșată,
ei sug copilăria din fructe de pădure
și transformă-le acru și necomestibil.
Totuși mă țin companie.
Ei ridică viața.
Își transmit magia
precum Lifesavers asortate.
Ei merg cu mine la dentist
și protejează-mă formând burghiul.
În același timp,
ei merg la curs cu mine
și mint elevii mei.
O, înger căzut,
tovarășul din mine,
șopti ceva sfânt
înainte de a mă ciupi
în mormânt.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre narator și entități spirituale, posibil îngeri căzuți, care îl însoțesc în viață. Aceștia oferă atât consolare, cât și un sentiment de neliniște, sugerând o luptă interioară între bine și rău, viață și moarte.